Învăţătorule, revino!
Întoarce-Te curând...
Te-aşteaptă scumpa-Ţi mamă
în lacrimi, suspinând,

cu inima străpunsă
de-o sabie nemiloasă.
Întoarce-te, Isuse,
întoarce-Te acasă.

Întoarce-te! Te-asteaptă
cei mulţi şi obidiţi,
cei nebăgaţi în seamă —
cei slabi şi oropsiţi —

ca pace, mângîiere
Tu iarăşi să le dai
cu duhul vorbei Tale,
cu minunatu-Ţi grai.

Întoarce-Te, Stăpâne!
Cu dor eşti aşteptat
de toţi acei pe care,
cândva, i-ai vindecat.
Te caută, iar, toţi orbii
şi-ntreabă unde eşti,
ca din lumina-Ţi sfântă
iar să le dăruieşti.

Te-aşteaptă toţi flămânzii
pe care i-ai hrănit,
cu dragoste şi milă,
mereu, neobosit.

Te-aşteaptă copilaşii
în poală iar să-i sui
şi dulcea-Ţi sărutare,
pe faţa lor, s-o pui.

Li-e dor s-audă iarăşi
vreo pildă minunată
cu păsări, flori şi îngeri
şi cu Cerescul Tată...

Te-aşteaptă cei ce-s singuri
cu sufletul stingher —
să vii să le fii Frate,
şi sprijin, şi străjer...

Şi-aşteaptă Magdalena,
plângând îngenuncheată —
cu faţa în ţărână —
de jale sfâşiată...

Da, aşteptăm cu toţii
cu-un dor nepotolit.
Întoarce-Te, stăpâne,
Învăţător iubiţ!...