În hâurile-adânci, întunecoase,
unde Satan domneşte ca-mpărat,
toţi demonii, venind din lumea largă,
ca-n frecare an, sau adunat,

ca să primească sarcini şi poveţe
chiar dela el, — întunecimea Sa — ,
ţinând în seamă moda şi progresul,
de felul cum avea-vor a lucra.

Cu ce momeli anume: ştiinţă, glorie,
progres, iubire, libertate, drept,
să ispitească omul mândru, lacom —
şansele chiar pe cel mai înţelept.

Dar iată, astăzi, că Satan lipseşte.
Aşa ceva nu s--a mai întâmplaţi
Trimit atunci pe Aghiuţă n grabă
(ca cel mai mic!) să-l caute neapărat.

Si când îl va găsi să-i amintească
în Gheenă azi e adunare,
că duhurile rele toate-aşteaptă
porunca lui, cu mare nerăbdare.

Şi, Aghiuţă a pornit ca vântul
în lung şi-n lat, în spaţiu, în sus si-n jos
dar negăsindu-l şi-amintit deodată
că-l v-a descoperi după miros.

Si-adulmecând mirosul de pucioasă
el s-a suit din ce în ce mai sus
până la poarta Raiului şi-acolo
găsindu-l pe Satan, aşa i-a spus;

„In fine, te-am găsit. Dar niciodată
n-aş fi gândit aci a te afla!
Ce te-a atras? Ce lucru rar, stăpâne,
că adunarea ai putut uita?
„Eu n-am uitat şedinţa, Aghiuţă!
Satan răspunse hohotind de zor,
dar am aflat o veste uluitoare,
un fapt atât de rar şi uimitor

încat gândi că poate să aştepte.
Dar ceea ce se întâmplă acum aci,
nicicând... şi nicăieri în lumea-ntreagă
nu aş putea vreodată-a mai zări."

Văzând privirea tâmpă... uluită
ce Aghiuţă-avea — Duhul cel Rău —
în hohote cumplite izbucneşte
şi-i spune: „Hai să vezi la rândul tău.

Azi, Dumnezeu poftit-a sus în ceruri,
la un ospăţ măreţ — la Tronu-i Sfânt —

Virtuţiile, trimise chiar de Dânsul
Făpturii, ca tovarăşi, pe pământ.

— „Ei si? Se gângăveşte Aghiuţă,
din ce în ce mai tamp şi mai uimit,
virtutea e la tine-o noutate?
Cu ea doar tu te lupţi necontenit!

— „Ei da! răspunde îngâmfat Satana,
virtuţile le-nfrâng neîncetat
şi nu există-n lume măcar una
să n-o fi biruit şi-ngenuncheat.

Dar sunt în lume două — învrăjbite —
deşi eu, între ele, niciodată
nu m-am băgat! Si totuşi împreună
mă jur, nu le-am văzut măcar odată.

De aceia-am întârziat dela şedinţă.
Căci n-am putut să-mi biruesc dorinţa
să văd măcar odată stând alături
„Facerea de Bine" şi „Recunoştinţa"!