Îmi pare rău de anii,
Pierduți fără Tine!
Deloc nu m-am gândit
Că ajung la pieire.

Isuse iubit
Tu tot m-ai chemat
Dar, eu niciodată
Nu Te-am acceptat.

Cum am putut Doamne
Să fiu atât de rău?
Să nu mă gândesc
La sufletul meu...

Te-am respins mereu
Fără încetare, dar
Tu nu m-ai lăsat
Să ajung la pierzare.

Cu glasul Tau dulce,
Din nou m-ai chemat
Mi-ai dat încă o șansa
Să n-ajung în iad.

Îți voi mulțumi Isuse
În viață tot mereu,
Că ai avut milă
De sufletul meu!
Amin