De s-ar şti, ce-i viitorul

De s-ar şti, ce-i viitorul
O! Şi cum s-ar desfăşura,
De la multe, -n calea sa
Omul şi-ar opri piciorul.
Dar pentru că el nu ştie
În lucruri mari se avântă,
Şi de multe ori mai uită
Sfatul în Cuvânt ce scrie.

Şi de mai cade-n greşeli
Ce nu-s admise-n Cuvânt,
Doar la Tatăl bun şi sfânt
Scapă din mari vânzoleli,
Când cel rău îl asaltează
Cu ispitele-i prea multe
Înşirate-n sălbi mărunte,
Căci astfel le deghizează.

’Ntotdeauna, el cercarea
Peste om când o aduce,
N-ar dori ca sus la cruce
Să-şi găsească alinarea...
Însă dragostea cea mare
Prin Jertfirea la Calvar,
În Isus Hristos ca, , Dar”-
Numai Ea, ne dă iertare!

Flavius Laurian Duverna
14 februarie 2014