Doar voia Ta, Doamne, cea sfântă, deplină
O vreau ‘n-a mea viaţă de-acuma mereu;
Să umblu, prin haru-Ţi, pe căi de lumină
Şi toată a Ta ne-ncetat să fiu eu.

Destul am căutat prin puterea mea mică
Să-mi fac idealuri şi să le ating..
S-aleg voia Ta m-am temut, mi-a fost frică
Dar vreau orice teamă acum să înving.

O, cum am putut să nu cred că la Tine
Găsesc tot ce-ades am visat şi-am dorit?
Cum n-am înţeles că Tu vrei al meu bine
Şi gata oricând eşti să-mi fii dăruit?

Cum să n-am nădejde la a Ta rezolvare
Când Atotputernic eşti Tu, Domnul meu?
Eşti bun, iubitor, plin de milă, îndurare!
Ah, Doamne Isuse, ce oarbă-am fost eu!

Adesea veneam cu o listă în minte,
Cerându-Ţi ce eu îmi doream arzător,
Dorind ca la ele Tu să iei aminte
Să fii plin de milă, binevoitor.

Dar nu m-am gândit pân-acuma vreodată
Să las totu-n mâna-Ţi şi-umilă s-aştept,
Să mă-ncred în Tine, căci Tu îmi eşti Tată,
Să m-adăpostesc ne-ncetat l-al Tău piept.

Cu lacrimi vin Doamne, mi-aşa de ruşine,
Prea mult am trăit făr’ s-accept voia Ta;
De-acum fă, Stăpâne, ce vrei Tu din mine,
Ţie-Ţi aparţine deplin viaţa mea.

Adesea am spus de pe buzele-mi: “Iată,
Sunt gata să fac voia Ta neştirbit”,
Dar n-am înţeles pân-acum niciodată
Ce-nseamnă cuvântul să-l fii împlinit.

Aleg şi accept ce doreşti, chiar ‘nainte
Să ştiu ce va fi şi ce va mai urma;
Mă-ncred în purtarea-Ţi de grijă, Părinte,
Şi sunt fericită să fac voia Ta.
Amin.
14 februarie 2014