CU SUSURUL BLÂND...

*
Iubirea din înălțimi astrale,
Peste setea arzătoare, în vale,
Potoleşte al sufletelor dor,
Cu susurul blând, răcoritor.

Suflete, cu mâini la cer ridicate,
Însetate, pe genunchi plecate,
Alinate de slova Scripturilor,
Duc dorul după Mirele zorilor.

Sub a crucii dreptate, cerul,
Şi-a trimis mesagerul.
Un murmur tainic de izvor,
Aşterne primăvara-n ogor.

Picură roua peste suferinţă,
În plaiul pocăinţei, credinţă.
Cu susurul blând, răcoritor,
Aprinde al primăverii dor.

Din înălţimi stelare, curge
Iertare, prin Sfântul sânge.
Ce-a curs la crucea jertfirii,
În legământul iubirii.

Izvorul nesecat de lumină,
Coboară pe unda divină,
Cu susurul blând, răcoritor,
Şi alinarea dulce a razelor.

Revarsă pe a vieţii grădină,
Apa vie, ce sufletul alină.
Și-aprinde o dorinţă vie,
Dup-a cerului Împărăţie.

Inimile caută cu frenezie
Sfinţirea, ce stă chezăşie
Vieţii veşnice, nemuririi,
Din harul neprihănirii.

Cu susurul blând, răcoritor,
Mângâie în zorii zorilor
Sufletul, ce simte şi ştie,
Curând Isus o să vie!

Amin!