Îmi cere rânduri noi Lumina
Din sufletul meu și din vise,
Că eu adun ca și albina
Cuvinte-n foile nescrise.

Nu caut prețul lor s-atârne
Prinse-n balanțele valorii -
Le șterg năsucurile cârne
Cu băsmăluța aurorei.

Să nu le calc în îmbulzeală
Cu certitudinea părerii
Pofta de artă triumfală
O scot din ghemele puterii.

Să nu le-nfrâng cu țelul trainic
De-a le vedea doar înălțate
Le port pe drumul meu de strainic*
Bijuterii nearătate.

Lipite-n lacrimi fără apă
Și fără lingeri de salivă
Eu le dau voie să înceapă
Substantivarea adjectivă.

Când peste mine își revarsă
Lumina undele exacte
Eu îndrăznesc cu voce ștearsă
Să le citesc sculptate-n tacte.

Alături să nu fie nimeni
Căci m-ar durea priviri piezișe
Ale-amatorilor ce, rime,
Le sufocară pe afișe.

Le țin ferite și supreme,
Iar recitându-le în Soare
Să nu le pierd apoi în teme
Care-s așa de populare.

Tăria lor cea amăruie
Să treacă-n adiere-albastră
Precum bunica mea gutuie
Punea cu grijă la fereastră.

Când Sângele vărsat pe Cruce
Îmi dă cădelnița sihastră,
Numai atunci eu pot aduce
Cuvintele în fața voastră.

*STRÁINIC s. v. călător, drumeț, pelerin.
Sursa: Sinonime (2002)