Mă pregătesc să mă’ntălnesc cu Tine,
Părinte Sfânt, dar oare se cuvine ?
Că haina mi-e vădită că-i pătată
Și roasă pe la colțuri și uzată.

Și plec genunchiul inimii smerit
Și mă apuc de peticit.
Prin rugăciuni, adun bucăți din mine
Și vreau să le preschimb în bine.

Nădejdea mea e’n zdrențe toată
De vremi și lume sfâșiată.
Și cos acum, cu zor la ea
Să o aduc în fața Ta.

Iubirea’n candela-i aprinsă,
Să mă’ntărească în credință
Și îngerul îl rog mereu,
Să ne apere de tot ce-i rău!