Mai întreabă cineva de Tine?
În goana omului spre mai bine?
Îți mai zice cineva: -Tată!
În lupta pentru o viață bogată?
În truda asta și-n goana dupa vânt,
Te mai cheamă cineva pe pământ?

Căci pe mine,
nu mă intreabă nimeni de Tine...

si nimeni nu vrea in taină
să mă tragă de haină,
și să-mi spună deoparte:
-Unde e Domnul ce lumina împarte?

Toată ziua, din zori pan” la-nserare,
o tăcere pluteste în aer. Și doare.

De ce nu mă întreabă nimeni de Tine, Doamne?

Căci nu mai sufăr,
tăcerea se vrea ruptă,
Și-n mine arde-un foc,
Și stă să-nceap-o lupta,

Și-ncep ca să Te caut,
cu dor și disperare,
căci nu esti nici departe,
si nici ascuns prea tare...

Apuc din când in când,
sa-Ți văd un colț de haină,
și-apoi alerg mai tare,
și mă-ntâlnesc c-o taină...

Și simt c-ai fost acolo,
și știu că ești prezent,
să vezi de Te mai caut,
si dacă sunt atent.

Și-acum imi dau eu seama,
si-acuma văd mai bine,
că Tu de fapt mă cauți,
că Tu întrebi de mine...

Trezit din somnul greu,
acum m-am linistit.
Pornesc ca să Te caut, ...
dar știu că m-ai gasit.