Lacrimi de zapadă
(sonet)
..Se topesc... de parc-ar plânge,
Braţ -troien' parcă îşi frânge.
Lăcrimează în topire...
De a soarelui, venire.
Sigur ! Nu ar vrea să plece,
C-a ţesut troianul rece...
Din văzduh cu sârguinţă,
Iar acum cu... neputinţă...
'N lacrimi reci ea- l petrece.
Nu-ndrăzneşte către soare,
Faţa tristă să-şi arate.
Plânge ziua, plânge noaptea
Suferind... pe săturate !
Fiţi binecuvântată "prin a soarelui venire".
Eu nu mă-mbrac cu fulgii de zăpadă
şi nici sărutu-i rece nu-l doresc,
mi -e dor de cald, de soare-n bucurie,
De-o primăvară sfântă-n părtăşie
cu acei ,care pe Domnul Îl iubesc.