Privesc la geam, sau stând pe-afară m-opresc la mărul cel pitic,
Mă uit la ghiocelul proaspăt, ce creşte-ncet, plăpând, voinic...
Privesc la galbene brânduşe, la violete ce-au crescut,
Scăpând de frigul rece-al iernii, s-au întremat aşa plăcut...

Privesc la chipeşe narcise, ce mâine sigur vor zâmbi,
Sub stropi plăpânzi de soare dulce ce chip frumos vor dobândi!
Privesc la pomii din grădină, îmbobocind şi-n muguri vii
S-or naşte flori de sevă pline, ce în culori vor străluci...

Privesc la gâzele voioase, ce ne întâmpină cu drag,
La fluturi coloraţi şi-albine, la greieraşi ce cântă-n prag...
Privesc copiii care zburdă ca mieii ageri pe câmpii
Şi-n triluri vesele bunica... împarte flori de păpădii.

Privesc la cerul mai albastru, frumos azur... fără sfârşit,
Mă uit acolo şi ştiu Doamne, că eşti aşa desăvârşit!
Privesc spre-o primăvară nouă, ce-n geamuri bate aşa curând
Şi-n firul crud de iarbă verde, adorm cu Domnul meu în gând!

Privesc tabloul plin de viaţă şi cânt... de Domnu-ndrăgostit,
Al meu Tu eşti şi-mi dai speranţă, Te laud veşnic, fii slăvit!
În toate văd a Ta minune şi încântată sus privesc...
Şi-n mulţumiri mă-nchin Stăpâne, spunându-Ţi sincer: Te iubesc!

Amin!