În templul Tău, o Doamne, mă sfințește,
Mă umple cu cereasca Ta putere,
Fă-mi cunoscută nesmintita-Ți vrere,
Și pe deplin, în viața mea domnește.
Tu imi cunoști amară neputința,
Zidește-mă din propria-mi cenușă,
Deschide-a îndurării largă ușă,
Și crește-n mine, ne'ncetat, credința.
Reânnoit, în sfânta ta prezență,
Te premăresc cu toată adunarea,
Primește cinstea, lauda și-nchinarea,
M-ai curățit și dăruit iertarea
Și vreau să fiu al tău în permananeță;
Ție-ți dedic întreaga-mi existență.
30.01. 2014
Este o poezie pe care am simtit o inspiratie spontana sa o creez pe cand eram la slujba la biserica Emanuel din Timisoara astfel ca am schitat-o acolo! Se inscrie in randul poeziilor cu forma fixa fiind un sonet!