La Domnul eu găsesc scăpare,
Cum aș putea fugi departe,
Zburând, ca pasăre, în zare,
Spre munte, ca să scap de moarte,

Când potrivesc săgeata-n coardă,
De arc, cei răi, să tragă, iată,
Pe-ascuns, vicleni, vrând ca să piardă,
Pe cel cu inima curată?

Când temeliile-s surpate,
Neprihănitul ce să facă?
Să se încreadă numai, poate,
În salvatoru-i și să tacă.

Cel ce își are scaunu-n ceruri
Dar locuiește și în templu
Domnește drept și sfânt, de-a pururi
Și n-aș putea să nu-L contemplu!

Din înălțimea-I cercetează,
Pe fiii oamenilor cearcă,
Pe cel nevinovat veghează,
Dar pedepsește și descarcă

Cărbuni aprinși, foc și pucioasă
Ca ploaie peste răi, privește,
Să vezi că Domnului îi pasă,
Și răutatea pedepsește!

Acei ce sunt fără prihană,
Vedea-vor fața Lui, odată,
Gusta-vor din cereasca mană
Și vor avea din plin răsplată.


14.03.2013