Priveşte Doamne, la mulţimea
Vrăşmaşilor ce se ridică
Plecat, îmi văd umil, micimea
Şi neputinţa, şi mi-e frică.


Când ei mă dau sortit pierzării
Fără o şansă de salvare
Şi mă cred pradă disperării,
Eu ştiu că eşti a mea scăpare.


Căci strig cu glasul meu spre Tine
Şi înălţându-mi a mea frunte
Aştept răspunsul care-mi vine
De pe înaltul, sfântu-Ţi munte.


Atunci, pot adormi în pace
Tu, dătător eşti de speranţă;
Eşti scutul tare ce mă face
Să mă deştept în siguranţă.


Nu mă mai tem, vei fi cu mine
Chiar zeci de mii să mă-mpresoare,
Rege suprem, Te ştiu prea bine,
Ca unic Domn peste popoare.


Vei bate pe obraz vrăşmaşii
Zdrobi-vei dinţii celor răi,
Şi întări-vei iarăşi paşii,
Celor ce sunt copiii Tăi.


Prin Dumnezeu aveţi salvare,
De vreţi şi voi ai Lui să fiţi
Şi multă binecuvântare,
Veniţi ca să-L descoperiţi!

27.12.2011