Coșul cu flori

Într-o zi, a dăruit,
Un bogat, un coș umplut
Cu mizerie și lut,
Unui moșneguț, lipsit,

Ca să-și bată joc de el.
Nevoiașul, l-a luat,
Mulțumind, și a plecat;
Supărat n-a fost defel

Dar acasă de-a ajuns,
L-a spălat, l-a curățit
Și cu crini l-a-mpodobit,
Ca să fie, îndeajuns;

Iar apoi s-a-ntors la cel
Ce panerul i-a fost dat;
Moșul, i l-a înmânat
Și-a zâmbit, încetinel.

-Cum de tu-mi oferi în loc
Cele mai frumose flori,
Spuse înstăritul, ori,
Nu ști, că-mi băteam doar joc?

-Te văzu dar Cel Prea'nalt!
Că în inimă ce ai
Numai aia poți să dai,
Îi răspunse celălalt.

................................

Unii răsădesc gunoi,
Din semințe, ce le cresc,
Și din ură dăruiesc.
Ce cadouri facem noi?

03.04.2013