Mămică, lasa-mă ca să trăiesc,
Nu sunt un accident, o întâmplare,
Exist prin voia Tatălui ceresc,
Nu mă ucide! Daca-i sti cât doare!

Sunt suflet ca si tine, cu simțiri,
Iar tu menită ești să-mi dai viață,
Nu sunt eu rodul unei mari iubiri
Dar tot odată sta-vom față-n față.

Acel ce zămislește-n orice trup,
El, Creatorul te-a-ntreba de mine,
Cum milă n-ai avut călăi că rup,
Medici numiți, un prunc ce-i viu, in tine?!

Mai mult decat orice pe-acest pământ,
Să fii ființa care mă iubește
Ar trebui, să mă consideri sfânt,
Un dar divin ce înlăuntru-ți crește

Și fericită să mă naști la timp,
Să mă veghezi, să mă-ngrijești ca mare
Și educat, cândva-ntr-un anotimp
S-ajung un om real ce-i de valoare.

Să ști că nu te vei putea scuza
De vei aduce clipa cea fatală,
Iar cugetul mereu te-o acuza
Ca-i fost si tu o mamă... criminală.

Mămică, lasă-mă ca să trăiesc,
Și animalul, puiul și-l iubește,
Sunt o povară, nu tăgăduiesc,
Dar totuși, cerul, cerul, mă dorește!!!


21.08.2013