Cind copil ma regasesc
Plin de praf si nemincat
Bucuros fiind sa gasesc
Ceva poame de mincat...

Eu umblând descult pe drumuri
Fie iarna, fie vara,
Si dormind pe paie in geruri
Doar tirziu in ceas de seara...

Adormind in frigul tare
Ce adinc ma cuprindea
Ma rugam eu celui Mare
Sa ma ajute cu ceva.

Nu doream decit caldura,
Ceva haine, si mincare.
Nu aveam in mine ura.
Doar iubire si iertare.

Inaltam mari rugaciuni
Eu nestiind cui I le spun
Dar visind la mari minuni,
La pat cald, si la sapun.

Nimeni nu ma invata
Ce e bine ce e rau
Si durerea ma inalta
Sa fiu tare in crezul meu.

Eu simteam in fiinta mea
Pe Stapinul nostru drag
Neurind defel eu, lumea,
Ce privea la mine vag...

Iar acum cind sunt mai mare
Nu pot spune, am de toate,
Dar din mine, tot mai tare,
Rugaciunea imi strabate.

Stiu ca inca, nu acum,
Nici aici, sau mai tirziu
Pe spinosul meu lung drum
Fericit ajung sa fiu.

Dar ma rog Sfintului Domn
Rugile sa imi primeasca
Sa-mi aduca in dulce somn,
Doar iubire sufleteasca.

Cred ca asa imi este scris
In poruncile divine.
Si tot vad treaz chiar in vis,
Pe Cel Mare Care Vine.