O, Doamne, iartă-mi gândul cel smintit
Şi iartă-mi Doamne, limba cea-ascuţită.
O, iartă-mi Doamne, ochiul cel murdar
Şi iartă-mi judecata ce o fac privind la fraţi.

Iartă-mi Doamne, în iubirea Ta cea mare, în îndurare,
Iartă trăirea mea din vale,
Iartă-mi mâna care n-a ajutat
Şi vorba care nu a ridicat.

Iartă-mi Doamne, inima cea nespus de rea,
Veninul cel amar ce-l varsă…
Iartă-mi Doamne entuziasmul fals
Falsa ardoare după al Tău Cuvânt…

…şi iartă-mi Doamne îngrijorarea
Pentru orice lucru pieritor,
Iartă-mi dezinteresul, neputinţa, nepăsarea
Pentru acele lucruri ce mă poartă-n sus, spre cer.

Iartă Doamne… fiinţa-mi pe de-a-ntregul,
Gând, cuvânt, faptă, privire,
Mă curăţeşte, mă altoieşte iară
Să nu mai fiu, o, Doamne, spin, ci să fiu floare şi să dau roadă.

amin