La ce mi-ar folosi(?)
Să am numele scris mare, în poartă,
Dar, de-aş atinge-o floare de muşcată,
De mine s-ar feri, înfrigurată?
La ce mi-ar folosi să am în aur scrise,
Cuvintele atâta de ''pretinse'',
Dar dacă o floare-aş mângâia,
'N prezenţa mea, s-ar ofili, s-ar supăra?
La ce mi-ar folosi să am renume,
Dacă în suflet e atâta sărăcie?
Şi nu am fapte bune?
Dacă aş avea în inimă ''comori''
De care, chiar şi eu să mă-nfior?
De ce să scriu frumos, şi aşezat,
Când pe Domnul Sfânt L-am lepădat?
Pe cin' să mint? Ce să arăt?
Căci sunt ''grozav'' în câte-am demonstrat?
Cu cine să (mă) concurez?
Dacă în sinceritate, curăţie,
Pentru Domnul, nu lucrez?
Ce vreau să demonstrez?
Eu ştiu căci...
De-a sufletului sănătate-am trebuinţă,
Curat, -aleasă pocăinţă,
Căci peste numele-mi de-aici de jos,
E aşezat sfânt numele: CHRISTOS !
Diferenţa dintre un suflet curat, deschis pentru Domnul şi al unuia care "se preface" în lucrarea Sa. Versuri scrise în scop educativ, ca şi altele dealtfel dar, de acelaşi gen.