Oh, eram gata să răspund
Celor, care nu-mă-ntrebau!
Greşeam voind să mă ascund
De cei care mă căutau.

Iată, şi iată-mă am spus
La cei, care nu mă strigau
Şi jinduiam privind în sus
La cei ce nici nu mă vedeau.

Voiam şi eu să fiu găsit
Chiar de eram umil, sărac;
Dar crezi că cineva-a-gândit
Că i-aş primi cu mare drag?

În ,,sărăcie'' m-au lăsat
Şi-ntr-un întuneric beznă;
Nu mi-au vorbit, n-au ascultat
N-au spus de, viaţa eternă.

Eu, netot şi fără minte
Gata eram să le ofer,
Mărire şi slavă şi cinste
Şi...şi chiar luna de pe cer.

Bine că Domnul m-a văzut
Şi m-a strigat, recunoscut
Şi m-a-nvăţat ce-am de făcut
Mi-a explicat ce-i în Cuvânt.

Celui ce-ntreabă, să-i răspunzi
celui ce bate, să-i deschizi
Când unu-ucide tu să fugi
Şi dacă-njură, să n-auzi.

Să te uneşti cu cei ce-s drepţi
Mâna să dai cu cei ce-s buni
Şi-n sacul tău, de preţ, să porţi
Buchet de ,,flori'' şi de ,,lumini''!.

A.N
21.02.2014 Firenze