Trezeşte-te tu care dormi,
Din somnul minţii tale;
Căci eşti un orb între cei orbi,
Din cupa lor amară sorbi
Iar mâinile Ţi-s goale.

Ce-ai adunat, ce ai zidit?
În Cer nu ai nimica;
Te-ai înşelat, te-ai păcălit
Cu numele de ‘pocăit’;
O să te-apuce frica..

Ai alergat ani mulţi la rând
Crezând că ai o ţintă
Dar nici nu ţi-a trecut prin gând
Că, chiar cântând sau predicând,
Umblarea-ţi să te mintă.

În râvna ta nebună chiar
Ai vrut ca să iei locul
Stăpânului Atotputernic, dar
Tu nu cunoşti, nu ai habar
Că-n mâna Lui e totul?

Cât de nechibzuit tu eşti
Purtându-te cu ură
Când se cuvine să iubeşti,
Să fii milos, să te jertfeşti! -
Cum scrie în Scriptură.

Unde e chipul lui Hristos
Să Îl vedem mai bine?!
De tot te crezi preacredincios
De ce nu te comporţi frumos
Cu cei de lângă tine?

Ce semeni azi vei secera
Aici, ‘n-această viaţă
Şi-n veşnicii, de-a pururea;
Nu te gândeşti, dar, cum vei sta
Atunci în a Sa Faţă?

Poţi face tot ce crezi că-i bun,
Dar dacă n-ai iubire,
Din partea Domnului îţi spun:
Eşti un netrebnic, un nebun,
Un orb în rătăcire.

Porunca mare, cea dintâi
De dragoste vorbeşte;
Doar dacă-o ai la căpătâi
Şi-n ea statornic de ramâi
În Rai, El te primeşte.

Trezeşte-te, nu mai dormi,
Căci Domnul slavei vine!
Din somnul minţii să-ţi revii
Cât mai e har, cât încă şti
Că-I milă pentru tine!
Amin.
26 februarie 2014