E primăvară! Prin poienile amare
Ce-au stat târzii, ascunse de troiene,
Străpunse azi fiind de-un galben soare,
Au înflorit ființe mici, perene...

E cald... în lung și-n latul zării...
Că din pământ, verdeața s-a născut,
Umplând de flori, pe marginea cărării,
E plin de viață, în martie început...

Chiar pomii s-au scuturat odată
Prinzând puteri nebănuit de mari
Rodind din nou, având aceeași soartă
Ducând la viață natura, prin frunzari...

Pe calea vieții pământești,
La fel ca în natura toată
Sfinte ființe femeiești
Redau din nou vieții, speranță!

Prin partea femeiască existentă
Mai are omul șansă la lumină,
Să vină-n lume, acoperit de tină
Apoi plecând în lumea cea divină...

Mai are omul șanse prin femeie...
Și astăzi celebrăm această șansă!
Noi am pierdut a vieții albă cheie
Dar prin femeie... putem să fim acasă!

Cum prin natură, o lume prinde viață,
La fel, femeia, e raza de speranță!
Deci, să cinstim acum lucrarea Domnului,
Că a mai dat o șansă omului!