Rataciri

Cine sunt? intreaba omul privind la cer,
De unde vin si incotro ma-ndrept?
De ce e totul trecator si efemer?
Unde-i speranta, visul ce-l astept?
Mai e ceva in lumea asta mare,
Sau singur sunt si neînteles de lume?
De as striga atat cat pot de tare,
Crezi ca acolo sus e cineva? M-aude?

Cand grijile si neputinta il doboara,
Cand el se simte gol si pustiit,
Tristetea grea in suflet îi coboara,
Se simte omul slab si chinuit.
De ce e viata doar o lupta in durere,
Cat trebuie sa-nduri mereu, sa rabzi,
Cum sa traiesti cand nu mai ai placere,
Si te ridici de jos-din nou sa cazi?

De ce e pasul meu atat de mic,
Pe marea si imensa-a lumii cale,
De ce traiesc si cresc si ma ridic,
Ca sa sfarsesc si eu-n-a mortii vale?

Sunt eu acesta, ori visez, ma-nsel,
E o greseala ca exist in asta lume?
De esti cumva acolo sus in cer,
Raspunde-mi, doar o vorba de mi-ai spune!

Ce-i omul fara Dumnezeu? Tarana,
Nisip purtat de vanturi in pustie,
Cu sufletul lovit de o adanca rana,
Cu viata-amara, fara nici-o bucurie.
Pe ce te sprijini in aceasta viata,
Cand totu-i trecator si muritor,
In ce te-ncrezi si poti sa ai speranta,
De strigi, cine iti vine-n ajutor?

Ce-i lumea asta cat e ea de mare,
Si-atat de miscatoare, si frumoasa, vie,
Cum poti iubi atat, si-atat de tare,
Incat sa doara, crezi ca omul stie?
Ce-ar fi de n-ar fi El, te-ntreaba,
Ce-ai fi de n-ar fi El, ce crezi?
Cand mintea-ti rataceste si e oarba,
Incearca adevarul tu sa-l vezi.

Ce e durerea-n fata nefiintei,
Ce-i chinul de-i cu moartea comparat?
Ce-ar fi nimic sa ai in locul neputintei?
Amarul pustiirii vesnice, oare-ai gustat?

Ce crezi ca-nduri, nu stii ce e durerea-adevarata,
Ce crezi ca poti, sau vrei, caci n-ai vointa,
Cu toate-acestea bucura-te ca ti-e Tata,
Si ai in El macar putin - credinta.

De simti durere, bucura-te de simtire,
Daca te crezi pierdut, El este langa tine,
Si insasi moartea-i doar putina adormire,
Caci si de-acolo sa te ia El vine!
Asculta bine, caci El iti vorbeste,
Si iti raspunde la-ntrebari mereu,
Caci intelept si bun si credincios El este,
Bucura-te omule, ca este Dumnezeu!

Si-atunci cand esti pierdut si ratacesti,
De tot si pentru tot sa-I multumesti,
Nu te-ntreba de ce tu azi traiesti,
Incearca sa-I arati ca Il iubesti.
Si cum poate copilul sa-i arate,
Parintelui ce l-a nascut si ingrijit,
Intreaba-te oare cum fiul poate,
S-arate Tatalui ce-l are ca-I iubit?

Asculta mereu cand El iti vorbeste,
Si-ncearca voia Sa s-o faci mereu,
Nu protesta cand El te pedepseste,
Caci tot ce vrea e doar binele tau.

Raspunde-I cand te cheama si iti spune,
Ce vrea El astazi de la tine, si-mplineste,
Caci stii de ce traiesti tu azi in lume,
Asculta-ti Tatal, caci El te iubeste!

Fii bucuros ca ai asa Parinte minunat,
Pretuieste-ti viata si tot ce El ti-a dat,
Fii rabdator si bun si credincios ca El,
Si multumeste-I azi privind in sus la cer!

Amin!

Dar de la Duhul Sfant,
prin robul Sau,
Mihail Badea,
17 august, 2012