Poarta Cerului

Trecand pe drumul nesfarsit, al vietii,
Un om zaresc in calea mea, oprit pe loc,
Sub pomii plansi de roua diminetii,
Atins de-al razelor prin frunze joc.

Un om bogat si plin de bunastare,
Sta locului gandind la ce, nu stiu,
Cu ochii lui pierduti accolo-n zare,
Usor cu pas domol de el m-apropiu.

-Ce vezi in cerul ce-l privesti, om bun,
De stai cu ochii pironiti in zare?
Ce te-a facut sa te opresti din drum,
As vrea sa stiu ce te-a oprit din cale?

-Vezi Poarta Cerului deschisa poate?
Auzi pe Cel ce azi te cheama sus, la El?
Auzi pe Cel ce stapaneste peste toate?
Il vezi pe tronul Sau de sus, din cer?

-Ce tot indrugi, pe cer nimic nu este!
Nici nor, nici vant, nici fir de praf, nimic,
Du-te nebunule cu tot cu-a ta poveste,
N-am traba eu cu tine, iar iti zic.

Nu-i treaba ta la ce gandesc,
Caci gandurile mele-s aur pretios,
Nu stiu de ce cu tine eu vorbesc,
Caci eu sunt suspus, iara tu esti jos.

-Cum de nu vezi nimic in Cer,
Speranta, mantuire, alinare,
Tot ce tu pretuiesti e efemer,
Nimic in lumea asta pret nu are!

-Vorbesti asa caci esti sarac si n-ai,
De foame ai vedenii, sa-nteleg,
Hai du-te-n drumul tau, ce stai,
Caci bogatii, nu vise, eu aleg.

-Ce vad pe cer auzi, nebun sarman,
Ce porti, ce-mparati, ce tronuri?
Caci n-as da pe tot cerul nici un ban,
Ce-mi vinde mie? Vise? Zvonuri?

Il las si din nou ma pornesc,
Caci stiu ca e pierdut pentru eternitate,
Un altul tot la cer privind zaresc
Un invatat, savant, si in etate.

-Ce vezi pe Cer savantule, vezi Poarta?
Te-ai hotarat azi sa te-ncrezi in Domnul?
Vrei tu sa iti schimbi astazi soarta?
Vezi calea ce inalta astazi omul?

-Pe cer vad cerul si a lui miscare,
Vad spatiul cu-a lui stele si planete,
Cu poarta ta ma- faci sa rad, prea tare!
De foame aiurezi, ori iti e sete?

-Viata-ntreaga am tot invatat,
Din toate cartile din lumea asta mare,
Nimic din ce-i stiut nu mi-a scapat,
Si printre intelepti sunt cel mai mare.

-Dar ce-mi spui tu nu are sens, deloc,
Un vis nebun, din ignoranta si prostie,
O poarta-n cer? De ce stau eu pe loc,
De vorba cu unul ce nimic nu stie?

Si plec din nou la drum mult intristat,
Caci inca unul e pierdut de viata,
Si intalnesc multi altii care-au stat,
Privind spre cer, si-n ei eu vad speranta.

Intreb pe fiecare de ce vede,
Pe cerul ce li se deschide-n fata,
Si-l caut pe acel ce astazi crede,
Si drumul lui este spre Cer si viata.

Uni sunt orbi, si rad cu pofta, tare,
Chemandu-ma nebun si ratacit,
Si plang azi pentru ei si mult ma doare
Caci si pentru ei Isus a murit.

Altii stiu despre Poarta Cea de sus,
Desi n-o vad cu ochii lor, prea tulburi,
Spun: -Probabil ca-i ceva acolo sus,
Dar poate-s numai nori si aburi.

Iar altii spun: -Eu stiu si cred ca este,
Dar este prea departe pentru mine!
Si drumul pana-acolo prea greu este,
Ce stiu eu, daca Isus nu mai vine?

Multi merg pe drum cu hotarare,
Si-ajung in pragul Portii minunate,
Pivesc plini de uimire si-ncantare,
Dar se opresc si nu trec mai departe.

-Nu-i timpul meu acuma Domnul meu,
Mai lasa-mi timp, sa mai mai pregatesc,
Nu merit sa trec inca, spun ei mereu,
Dar Doamne stii ca te iubesc!

Si nici ei nu trec Poarta, ce pacat!
O lupta irosita in zadar!
Caci desi trist, e-adevarat,
Ca si ei resping jertfa data-n dar.

Foarte putini sunt totusi acei care,
Poarta o trec senini si fara ezitare,
Pe fetele lor vad o bucurie mare,
Slavind pe Domnul care e in Cer mai mare!

Ma rog sa pot si eu curand,
Sa trec Poarta Minunata ce m-asteapta,
Si cu idealul minunat in gand,
Zi de zi pasesc pe calea dreapta.

Tine Domnul meu deschisa Poarta,
Ai mila de-al tau fiu ratacit,
Lumineaza-mi astazi soarta,
S-ajung in Cer, sa-mi spui Tu: -Bun venit!”

Amin!

Dar de la Duhul Sfant,
prin robul Sau,
Mihail Badea,
20 iulie, 2012