Farul

Corabii suntem pe-a lumii mare,
Ratacitori pe ape-ntunecate,
Furtuni si stanci ne stau in cale,
Corabii-n vant stand aplecate.

Nu-i port sau mal in departare,
Doar noapte neagra, rece,
Si vantul bate tot mai tare,
Moarte prin ochi ne trece.

Si urla vantu-ngrozitor,
Rupand catarge, vele,
Lovindu-ne nendurator,
Ne lasa cu rani grele.

Nu e salvare nicaieri,
Nici raza de lumina,
Mai rau e astazi decat ieri,
Dar maine o sa vina?

Un far insa vedem in zare,
Venit sa ne salveze,
Sa ne ridice azi din mare,
Si sa ne lumineze.

De ne-ndreptam acum spre El,
Fara de sovaire,
Salvarea o gasim in El,
Si viata, si simtire.

Cei ce se-ncred numai in ei,
Si mandrii nu-l urmeaza,
Privesc la El cu ochii rai,
Si se indeparteaza.

Pierduti sunt vesnic in furtuni,
In negura de gheata,
Si ratacesc urland, nebuni,
S-au departat de viata.

Insa acei ce se indreapta,
Spre-a Lui Sfanta Lumina,
Urmeaza calea inteleapta,
Spre ziua ce-o sa vina.

Acei ce sunt loviti mai greu,
Si par sa se inece,
La El sa strige tot mereu,
Caci El necazu-i trece.

Si daca nu ajungi la mal acum,
Si pari pierdut curand,
Pe ape El iti face drum,
Pe ape vine El calcand.

Si mana El ti-o-ntinde bland,
Salvandu-te din ceata,
Certand furtuni si vanturi cand,
Te-aduce iar la viata.

Isus e Farul si speranta,
Lumina salvatoare, vie,
Incredinteaza-I Lui viata,
Lasa-L lumina ta sa fie.

Urmeaza calea ce-ti arata,
Spre portul ce-i in cer,
Spre viata noua minunata,
Ce ti-o ofera astazi El.

Amin!

Dar de la Duhul Sfant,
prin robul Sau,
Mihail Badea,
27 iulie, 2012