Ziua cercetarii
de Octavian Sarb

Este-o zi de cercetare,
In care mi-aduc aminte,
Ca-n iubirea Lui, cea mare,
M-a adus la cele sfinte.

M-a gasit ranit in vale,
M-a luat si m-a-ngrijit,
Cheltuind din ale Sale,
Pana cand m-am intarit.

Mi-a lasat in mana-o Carte,
Evanghelia iubirii,
Si-am gasit, in ea, de toate,
Chiar si pretul mantuirii.

Si am inteles, ca-n lume,
El, pe multi, i-a ridicat
Si le-a dat la toti un nume,
Curatandu-i de pacat.

Ne-a-nfratit a Lui iubire,
Suntem mantuiti prin har!
Dezlegati de vechea fire,
Jertfe vii pe sfant altar.

Trup cu multe madulare,
Toate puse-n slujba Sa,
E Hristos in fiecare,
In viata mea si-a ta…

Toate-aceste adevaruri,
Oare sunt, azi, confirmate?
Oare suntem plini de saruri,
Ce dau gust sau sunt stricate?

Este-o zi de cercetare,
Sa-ntarim ce e pe moarte,
Nu mai sufera-amanare,
Caci sunt multe vase sparte,

Ce-s golite de-apa vietii,
Daca-au fost vreodat` umplute,
Dezgustati plecau drumetii
Cautand repede sa uite

Experienta ce-au trait-o,
Cand insetati doreau licoarea,
Crezand ca Domnul a sfintit-o,
Sa le stampere dogoarea…


Ca si-n Sardes, adunarea,
Desi moarta, avea nume,
Doar, cativa aveau suflarea
Duhului, iar restul turmei

Amagita, c-ar fi vie,
Isi traia din plin pacatul,
Ea crezand c-a ei mandrie
Multumeste pe-`Mparatul!...

Este-o zi de crecetare,
Biserica sa se smereasca,
C-a, primind din nou iertare,
Sa inceapa, sa slujeasca

Dupa litera Scripturii,
Dupa-ndemnul lui Isus,
Caci amestecul culturii,
A stins Duhul, in noi pus.

Oradea 15-17 feb 2014.