Afecțiune spirituală
de Octavian Sârb

Mă rog, să-ți scoată Domnu-n cale
Un ajutor, rămâi smerit!
Cinstește-L în căile Sale,
Beniamin, tu ești iubit!

Îți vede Domnul vrednicia,
Prin tine-și scoate slava Lui,
Căci suferința e solia
Apropierii Domnului.

Zi de zi te întărește,
Împlinind cu scumpătate,
Poruncile, în har vei crește,
În dragoste și bunătate.

De-acum tu ai calificarea
De-a mângâia pe cei loviți,
Domnul ți-a făcut onoarea,
Să poți, să simți cu cei răniți.

Eu îți scriu aceste rânduri,
Eu, care-s atât de slab,
Dar, scriindu-ți, stau pe gânduri,
Cercetându-mă degrab'.

Și, cuvintele acestea,
Cu care te-mbărbătez,
O să-mi fie, mâine, zestrea,
Când cu lacrimi te urmez!

Oradea. 28 feb. 2014