Vine-o zi a despărțirii
De orice și de oricine
Când apusul înserării
Te sărută și pe tine.

Vine-o zi când orice floare
Își închide-a ei cupolă
Și când ghilotina morții
Își trăiește-a slavei oră.

Totul trece într-o clipă
Ca un abur spart de vânt;
Al nost trup oricât de tare
Se-nvelește cu pământ.

Însă toate-acestea până
Se aude o trompetă,
Când se vede mai aproape
Dulcea vieții siluetă.

Când răsare tot mai falnic
Viața în orice ungher,
Când în orice sfânt străluce
Numai zâmbete și cer.

Înviere-atunci îmbracă
Sufletul în trup de slavă;
Timpul țăndări se va face,
Fără a mai fi zăbavă!

Însă tu, ce-acum în lume
Rătăcești din vale-n vale,
Ce va fi de tine-atunci,
Dacă mergi înspre pierzare?

O să te cuprindă noaptea
Remușcărilor flămânde
Și-nghițit vei fi de-odată
Înspre foc și spre osânde.

Vei striga din hău atuncea
Și vei implora iertare;
Dar degeaba, usa-nchisă
Va răspunde: ANULARE!

Orice strigăt, orice șoaptă
Nu vor mai avea ascult,
De aceea cât e vreme
Și cât harul este mult,

Vino, repede-ți adapă
Sufletul cu viață vie;
Scrie pe a ta tăbliță
Viață sfântă-n veșnicie.

Ia-L pe Isus Mire drag
Să-ți devină Salvator
Căci aceasta este cale
Spre orice-i nepieritor.

Și în clipa cercetării
Spune DA în mod solemn
Și așa înspre răsplată
Îți va face Domnul semn.

Prinde șansa de acum,
Nu respinge-a Lui chemare
Ca în ziua de apoi
Tu să intri-n sărbătoare.
(scrisă la data de 04.03.2014)