De mă 'nalţ Tu mă smereşte
Teamă mi-e... ca nu cumva,
Oamenii doar din greşeală,
Tocmai a mea mâzgăleală,
Pe-o hârtie, cu cerneală,
Să-nceapă a lăuda,
Iarăşi eu, sărman de mine,
Să cred că-aş fi cineva!
N-ar fi oare chiar ridicol,
Să cred că-i adevărat,
Când ei doar din politeţe,
Puţintel m-au lăudat?
...Iarăşi viermele mândriei,
Roade sufletul din mine,
Căci sunt gol pe dinlăuntru,
Şi sunt doar un fiecine!
De mă 'nalţ,Tu mă smereşte,
De mândrie mă fereşte,
Fă-mă Doamne de folos,
Să-L înalţ doar pe Hristos!
18.02.2014
Cornel Jigău