NE-AI SCOS, ISUSE...

Ne-ai scos, Isuse, din robie
Și cu Lumina Ta ne-ai uns
Ne-ai dus apoi la Apa vie
Sădit-ai dor de veșnicie
Ne-ai dat să fie de ajuns.

A fost o zi de sărbătoare
Ce o păstrăm în amintiri
A fost acea descătușare
Ce a creat încredințare
Spre minunate răsplătiri.

Eram aproape...foarte-aproape
De locul groaznicei genuni
Și plumb, parcă, aveam pe pleoape
Era pe cale să ne-ngroape
Mesajul proaspetei minciuni...

Dar ai înlăturat dușmanii
Ce ne voiau pe toți zdrobiți
Și au urmat, apoi, betanii
Și fericiți au fost toți anii
De când suntem ai Tăi iubiți.

Acum trăim nu o himeră
Nu rătăcim prin nopți pustii,
Prin lumea rece, efemeră
Ne îndreptăm spre-o atmosferă
Fără zbârciri, intemperii.

Mergând cu Tine pe cărare
Gustăm din stări de Paradis
Primim puteri în încercare,
Vedem splendoarea ce-i în floare
Și împlinim ce am promis.

Nălțăm mereu recunoștință
Că ești cu noi la orice pas.
Când ne-ncovoaie-o suferință,
Când, parcă, nu mai e voință
Din nou pui untdelemn în vas.

George Cornici/27 Februarie, 2014