Mai cheamă-ne, Doamne, pe ape
Când robia corăbiei ne-ncântă,
Când, orbiți de străinele șoapte,
Tot vâslim fără Tine, departe
Prea siguri de țintă.

Mai cheamă-ne, Doamne, pe ape
Când credința-i slăbită pe cale,
S-auzim vocea blândă de Tată,
Glasul Veșnic ce-n marea-nspumată
Ne-aducea vindecare.

Mai cheamă-ne, Doamne, pe ape
Când al mărilor val ne-ngrozește,
Când cerșim ajutorul în noapte,
Făr' să știm că mereu ești aproape
Chiar de vântul mugește.

Mai cheamă-ne, Doamne, pe ape
Când pierdut-am a cerului zare,
Căci, mânați de-o străină gândire,
Ne-am lăsat purtați în neștire
Și lungă-așteptare.

Mai cheamă-ne, Doamne, pe ape
Când spre Tarsul lumesc ne-mbarcăm
Neglijând minunata-Ți chemare
De-a rămâne, în noapte, salvare
A celor ce dorm.

Mai cheamă-ne, Doamne, pe ape
Să-nvățăm căci cu Tine-i mai bine,
Mai siguri cu Tine pe mare
Chiar talazuri mereu de-or apare
Să smulgă suspine.

Mai cheamă-ne, Doamne, pe ape
Când ne vrei încercați pentru slavă.
Siguranța Prezenței Divine
Ne-ntarește-n necaz și ruine
Și-n vremi de zăbavă.

Întreaga viață în Tine
Trăind-o pe marea vieții
Ni-e dorul și ruga și gândul
În care-mbrăca-vom veșmântul
Curat al sfințirii.

Mai cheamă-ne, Doamne, pe ape
Să-nvățăm a privi înspre zare
Căci,trăind lângă Tine aproape
Părăsi-vom a valului șoapte
Zburând în splendoare.

Amin