E ziua ta, mamă !

Nu am măicuță mărțișor,
Să-ți pun de ziua ta în piept;
Mai las o lacrimă curgând,
Căci ești departe ca un gând,
Să vină îl aștept…
Nu am măicuță mărțișor,
Frumos, ca sufletu-ți senin;
Și n-am pe nimeni să-l trimit,
Căci lacrimile iar mă mint,
Și pieptul mi-e străin…

Nu am măicuță mărțișor,
Ce-i împletit cu fir de ață;
Ai fost ca Sfântul vegheator,
Iar azi ne împletim cu dor,
Și-oftat în scurta viață…
Nu am măicuță mărțișor,
Să-ți fac o dulce primăvară;
M-ai legănat ca frunza-n crâng,
Afară streșini ude plâng,
Ca lacrima-ți ta, iară…

Nu am măicuță mărțișor,
Să-ți pun în mâinile crăpate;
În ele fruntea o îngropi,
N-ai trebuință nici de popi,
Când dorul ne desparte…
Un pumn de stele , chiar mai mult,
Ai merita măicuță ;
Să-i spui stejarului bătrân,
Că-i port și umbra lui în sân,
Prin spini ai mers desculță…

N-am căutat la negustori,
Un mărțișor ales ;
N-am vrut să-l știu că șede trist,
Așa cum Sfântul nostru Christ’
Doar lacrimi a cules…
Un mărțișor ți-aș oferi,
Cu drag măicuță bună;
Te rog, tu mâine să îți pui,
În piept o rază din gălbui,
Sau din frumoasa lună…

Să nu fii tristă ca și ploaia,
Cu mânecile-i ude ,
Să nu mai plângi ca vântu-n crengi,
Căci nimeni nu te-aude;
Să râzi ca soarele bălai,
Pe cerul fără nor,
Aceste rânduri îți ofer,
Măicuță, mărțișor !

Viorel Balcan 7 martie 2014