Ridică-mă mereu

Ridică-mă mereu mai sus
Pe stânca cea înaltă
Mântuitorul meu Isus,
Să nu cad niciodată.

Am obosit să lupt mereu
Cu valuri furtunoase
Mi-e dor de blândul alizeu,
De zări mai luminoase.

Mai poartă-mă pe-aripa Ta
De har şi îndurare
Până va trece ziua rea
De chin şi întristare.

Privirea nu mi-o mai îndrept
Spre valea de ruine
Căci dorul care-mi arde-n piept
Te cere doar pe Tine.

Să-mi stâmpăr setea nu mai vreau
Cu apele amare
Ci apa vieţii vreau s-o beau
Din sfintele izvoare.