Norii s-au unit in manta de plumb,
Cerul s-a ascuns dup-a soarelui scut,
Vantul s-a oprit din a cutreiera,
Ciripitul a tacut din cantat.

Luna si-a pus voalul smereniei ,
Soarele s-a-mbracat in supunere,
Stelele s-au adunat in coruri,
Universul asteapta Cuvantul.

Oceane, mari si ape tac a mai dansa,
Paduri, livezi si roade se-opresc a mai lucra.
Vietuitoarele in adaposturi asteapta
Glasul Dumnezeului ce-n porunca cuvanteaza.
Nimic nu indrazneste a nu asculta,
Nimic nu are curaj a nu se pleca;
Tot se inchina pana la pamant
La Cuvantul Sau cel sfant.

Doar omul in a sa nechibzuinta
Beat de pacate traieste zi si noapte
Ignorand tot ce exista
Cu inima de divinitate inundata.

Crestinul in suflet canta,
Prin Duhul Sfant ce-l stapaneste
Ca Cel ce are sa vina - vine
Nemaizabovind nici o clipita.

E hotarat, e datat
Noaptea-n care lumina va inunda
De la un capat la altul pamantul
Patrunzand prin fiinte.

Cel ce va dormi, cel ce nu vegheaza
pierdut va fi si de negasit vreodata;
cel ce va fi treaz in neprihanire
luat va fi spre-a Regelui Imparatie.

Cu suflet de crestin tanjesc
Pe Poarta alba a intra
Cu a mea familie, cu ai mei dragi
Si sa putem canta: "Osana!"

Tu vi, Doamne! Nu vei mai sta
privind nelegiurea rapind fii,
care-n a lor traire a-I fost ignorat
si alungat, fara loc alb, curatat.

Ma-nspaimant in fiinta-ntreaga
De a Ta dosnica venire
Caci nu stiu cum gasit voi fi
Dar ma rog smerit, supus, neprihanit a ma afla.

Te-astept sa vi pe nori
Subit vei surprinde
tot ce nu vegheaza,
cand tarziu are sa fie.