Pe frunza înfăşată-n verde viu
Lumina a luat în greutate,
Şi-atinsă de priviri dezmănuşate
Sfioasă se încinge-n rubiniu.
Din tolba de culori înmiresmate
Curg curcubeie pe un vechi crochiu
Dând vieţii un tablou sonor, zglobiu,
Tablou de sentimente înrămate.
Sorbind avid frumosul din privire,
Cu primăvara-n ochi renasc şi eu
Trăindu-mi bucuria cu uimire
Şi, împrimăvărat în duhul meu,
Aduc ofrandă flori de mulţumire
Părintelui vieţii, Dumnezeu.
Vulcan, 12 martie 2014
Neântrecut în ars poetica..
frumusețea în care ne-a așezat.
Felix, ne-ncanti mereu cu versuri bune,
Nici nu-ndraznesc sa spun mai mult, ci doar,
Domnul sa-ti dea-n lucrare spor si har!
Cu stima! Slavit sa fie Domnul pt toate lucrurile!