- Domnul Se descoperă
- 1 Samuel 3:1 Tânărul Samuel slujea Domnului înaintea lui Eli. Cuvântul Domnului era rar în vremea aceea şi vedeniile nu erau dese.
- 1 Samuel 3:2 Tot pe vremea aceea, Eli începea să aibă ochii tulburi şi nu mai putea să vadă. El stătea culcat la locul lui,
- 1 Samuel 3:3 iar candela lui Dumnezeu nu se stinsese încă şi Samuel era culcat în Templul Domnului, unde era chivotul lui Dumnezeu.
- 1 Samuel 3:4 Atunci, Domnul a chemat pe Samuel. El a răspuns: „Iată-mă!”
- 1 Samuel 3:5 Şi a alergat la Eli şi a zis: „Iată-mă, căci m-ai chemat.” Eli a răspuns: „Nu te-am chemat; întoarce-te şi te culcă.” Şi s-a dus şi s-a culcat.
- 1 Samuel 3:6 Domnul a chemat din nou pe Samuel. Şi Samuel s-a sculat, s-a dus la Eli şi a zis: „Iată-mă, căci m-ai chemat.” Eli a răspuns: „Nu te-am chemat, fiule, întoarce-te şi te culcă.”
- 1 Samuel 3:7 Samuel nu cunoştea încă pe Domnul şi Cuvântul Domnului nu-i fusese încă descoperit.
- 1 Samuel 3:8 Domnul a chemat din nou pe Samuel, pentru a treia oară. Şi Samuel s-a sculat, s-a dus la Eli şi a zis: „Iată-mă, căci m-ai chemat.” Eli a înţeles că Domnul cheamă pe copil
- 1 Samuel 3:9 şi a zis lui Samuel: „Du-te de te culcă şi, dacă vei mai fi chemat, să spui: ‘Vorbeşte, Doamne, căci robul Tău ascultă.’” Şi Samuel s-a dus să se culce la locul lui.
- 1 Samuel 3:10 Domnul a venit, S-a înfăţişat şi l-a chemat ca şi în celelalte dăţi: „Samuele, Samuele!” Şi Samuel a răspuns: „Vorbeşte, căci robul Tău ascultă.”
- 1 Samuel 3:11 Atunci, Domnul a zis lui Samuel: „Iată că voi face în Israel un lucru care va asurzi urechile oricui îl va auzi.
- 1 Samuel 3:12 În ziua aceea voi împlini asupra lui Eli tot ce am rostit împotriva casei lui; voi începe şi voi isprăvi.
- 1 Samuel 3:13 I-am spus că vreau să pedepsesc casa lui pentru totdeauna, din pricina fărădelegii de care are cunoştinţă şi prin care fiii lui s-au făcut vrednici de lepădat, fără ca el să-i fi oprit.
- 1 Samuel 3:14 De aceea, jur casei lui Eli că niciodată fărădelegea casei lui Eli nu va fi ispăşită, nici prin jertfe, nici prin daruri de mâncare.”
- 1 Samuel 3:15 Samuel a rămas culcat până dimineaţa, apoi a deschis uşile Casei Domnului. Samuel s-a temut să istorisească lui Eli vedenia aceea.
- 1 Samuel 3:16 Dar Eli a chemat pe Samuel şi a zis: „Samuele, fiule!” El a răspuns: „Iată-mă!”
- 1 Samuel 3:17 Şi Eli a zis: „Care este cuvântul pe care ţi l-a vorbit Domnul? Nu-mi ascunde nimic. Dumnezeu să Se poarte cu tine cu toată asprimea dacă-mi ascunzi ceva din tot ce ţi-a spus!”
- 1 Samuel 3:18 Samuel i-a istorisit tot, fără să-i ascundă nimic. Şi Eli a zis: „Domnul este Acesta, să facă ce va crede!”
- 1 Samuel 3:19 Samuel creştea, Domnul era cu el şi n-a lăsat să cadă la pământ niciunul din cuvintele sale.
- 1 Samuel 3:20 Tot Israelul, de la Dan până la Beer-Şeba, a cunoscut că Domnul pusese pe Samuel proroc al Domnului.
- 1 Samuel 3:21 Domnul nu înceta să Se arate în Silo, căci Domnul Se descoperea lui Samuel, în Silo, prin Cuvântul Domnului.
Samuel-Vorbeşte, Doamne, robul tău ascultă
Autor:
Pavel Mariana Florica
|
Album:
Norul de martori
|
Tematica:
Diverse
Resursa adaugata de brandusa in 14/03/2014
Resursa adaugata de brandusa in 14/03/2014
Referințe
Vorbeşte, Doamne, robul Tău ascultă
1 Samuel 3
Într-o cetate, undeva,
La munte-n Efraim, trăia
Un om ce se chema Elcana
Şi cu soţia lui, cu Ana.
Ei se temeau de Dumnezeu
Şi respectau cuvântul Său.
Era familie unită
Şi de Iehova ocrotită.
În fiecare an mergeau
La templu, unde se-nchinau.
Era prilej de sărbătoare
Cu daruri multe, cu mâncare
Şi veselie pentru toţi.
Doar Ana se-ntrista. "Cum poţi
Să iei parte la sărbătoare
Când inima în piept te doare?
Şi veselă cum poţi să fii
De nu eşti mamă, n-ai copii?"
Asa-şi zicea Ana-ntristată
Şi s-a-ntâmplat nu doar o dată
Să nu mănânce şi să stea
De-o parte-n templu, singurea
Şi să se roage cu-nfocare.
La Dumnezeu, cel sfânt şi mare
Îşi vărsa focul inimii
Că nu avea şi ea copii.
A zis în ruga ei fierbinte:
"Doamne, dacă-Ţi aduci aminte
De ne-nsemnata roabă-a Ta
Şi mă vei binecuvânta,
Dacă-mi vei da un fiu şi mie,
Promit c-am să Ţi-l dărui Ţie.
Cât va trăi pe-acest pământ
Va sta în templul Tău cel sfânt".
Şi Domnul şi-a adus aminte
De rugăciunea ei fierbinte.
El, Domnu-adevărat, cel viu,
I-a dăruit Anei un fiu.
Ea a fost tare fericită
C-a fost de Domnul auzită
Şi-a zis: "Domnul a ascultat!"
De-aceea, micul meu băiat
Chiar acest nume o să poarte!"
Şi i-au zis Samuel, că toate
Numele de copii evrei
Poarta simboluri pentru ei
Şi pentru viaţa ce-o vor duce,
Pe orice drum o să apuce.
Dar mama Ana n-a uitat
Că-n ziua-n care s-a rugat
Ea a promis să-l dăruiască
Lui Dumnezeu, ca să slujească
În templu, toată viaţa sa.
Şi Ana a făcut aşa:
Când a-ncetat să-l alăpteze,
L-a dus la templu, să-şi păstreze
Cuvântul care l-a rostit
Şi Domnului l-a dăruit.
L-a-ncredintat cu bucurie
Marelui preot, ca să fie
Crescut frumos şi educat
Şi să devină-un brav bărbat.
Templul i-a fost ca şi o casă.
În disciplină riguroasă
Sub ochii Domnului creştea
Şi învaţa din legea Sa.
Era tot timpul în lucrare,
Chiar seara, mergea la culcare
Tot în templul lui Dumnezeu,
Căci el era-n slujbă mereu.
Dar într-o seară, încuiase
Uşa la templu şi plecase
Ca să se culce-n colţul lui.
Îşi spuse ruga Domnului,
Ca-ntotdeauna, la culcare,
Puse pe el o-nvelitoare
Şi-aproape că a adormit
Când deodat-a auzit
O voce care îl strigase
Pe nume! Nu, nu se-nselase!
Şi repede-a sărit din pat:
"Preotul Eli m-a strigat!"
El merse-n graba cea mai mare
Până la locul de culcare
Unde bătrânul sta culcat.
Copilu-i zise: "M-ai chemat?"
"Nu, fiule, mergi la culcare
Că mâine-i zi de sărbătoare
Şi o s-avem mult de muncit.
Dormi bine, să fii odihnit!
Vom fi şi mâine împreună.
Acum te culcă, noapte bună!"
Şi Samuel pleca din nou
Să intre-n aşternutul său.
Abia dacă se aşezase,
C-aceeasi voce îl strigase.
Din nou la Eli-a alergat
Zicându-i iarăşi: "M-ai chemat?"
"Nu, fiule! Dar... stai o clipă!"
Şi-ntelegând că Domnu-l strigă,
Îi explică ce s-a-ntâmplat:
"Copile, Domnul te-a strigat!
Vrea să-ţi vorbească! Nu te teme!
Şi dacă iar o să te cheme,
Tu să-i răspunzi ne-ntârziat!
Smerit şi cu suflet curat
Să zici cu bucurie multă:
"Vorbeşte, Doamne, robul Tău ascultă!"
S-a dus din nou la locul lui.
De-ndată, vocea Domnului,
Aceea, plină de putere,
Din nou îl strigă: "Samuele!"
El a răspuns imediat
Cum preotul l-a învăţat.
Şi Domnul i-a spus taine multe,
Iar Samuel ştia s-asculte.
Apoi a spus preotului
Întreg cuvântul Domnului.
Crescu copilul, având mare
Curaj şi binecuvântare
Întreaga viată-a fost prooroc
Şi nu s-a depărtat deloc
De Domnul şi de casa-I sfântă.
El a avut credinţă multă
Slujind mereu lui Dumnezeu
Şi a-ndemnat poporul său
Spre pocăinţă şi-ascultare.
O mare binecuvântare
Avură toţi, căci el veghea
Şi totdeauna se ruga
Şi mijlocea fără-ncetare.
Prooroc ca el, aşa de mare,
Atât de credincios, de drept,
Plin de iubire şi-nţelept,
Poţi fii şi tu, copile dragă
Şi să-i slujeşti o viaţă-ntreagă!
Domnul e-acelaşi, ca şi-atunci
Cu cei bătrâni, tineri sau prunci!
La fel El poate să lucreze
Cu har să-i binecuvânteze
Pe cei ce-ascultă-al Sau cuvânt
Şi au un trai frumos şi sfânt.
Dacă te strigă şi pe tine,
Ia seama şi răspunde bine!
Fii şi tu ca şi Samuel
Şi zii şi tu, la fel ca el
Cu dragoste şi râvnă multă:
"Vorbeşte, Doamne, robul Tău ascultă!"
1 Samuel 3
Într-o cetate, undeva,
La munte-n Efraim, trăia
Un om ce se chema Elcana
Şi cu soţia lui, cu Ana.
Ei se temeau de Dumnezeu
Şi respectau cuvântul Său.
Era familie unită
Şi de Iehova ocrotită.
În fiecare an mergeau
La templu, unde se-nchinau.
Era prilej de sărbătoare
Cu daruri multe, cu mâncare
Şi veselie pentru toţi.
Doar Ana se-ntrista. "Cum poţi
Să iei parte la sărbătoare
Când inima în piept te doare?
Şi veselă cum poţi să fii
De nu eşti mamă, n-ai copii?"
Asa-şi zicea Ana-ntristată
Şi s-a-ntâmplat nu doar o dată
Să nu mănânce şi să stea
De-o parte-n templu, singurea
Şi să se roage cu-nfocare.
La Dumnezeu, cel sfânt şi mare
Îşi vărsa focul inimii
Că nu avea şi ea copii.
A zis în ruga ei fierbinte:
"Doamne, dacă-Ţi aduci aminte
De ne-nsemnata roabă-a Ta
Şi mă vei binecuvânta,
Dacă-mi vei da un fiu şi mie,
Promit c-am să Ţi-l dărui Ţie.
Cât va trăi pe-acest pământ
Va sta în templul Tău cel sfânt".
Şi Domnul şi-a adus aminte
De rugăciunea ei fierbinte.
El, Domnu-adevărat, cel viu,
I-a dăruit Anei un fiu.
Ea a fost tare fericită
C-a fost de Domnul auzită
Şi-a zis: "Domnul a ascultat!"
De-aceea, micul meu băiat
Chiar acest nume o să poarte!"
Şi i-au zis Samuel, că toate
Numele de copii evrei
Poarta simboluri pentru ei
Şi pentru viaţa ce-o vor duce,
Pe orice drum o să apuce.
Dar mama Ana n-a uitat
Că-n ziua-n care s-a rugat
Ea a promis să-l dăruiască
Lui Dumnezeu, ca să slujească
În templu, toată viaţa sa.
Şi Ana a făcut aşa:
Când a-ncetat să-l alăpteze,
L-a dus la templu, să-şi păstreze
Cuvântul care l-a rostit
Şi Domnului l-a dăruit.
L-a-ncredintat cu bucurie
Marelui preot, ca să fie
Crescut frumos şi educat
Şi să devină-un brav bărbat.
Templul i-a fost ca şi o casă.
În disciplină riguroasă
Sub ochii Domnului creştea
Şi învaţa din legea Sa.
Era tot timpul în lucrare,
Chiar seara, mergea la culcare
Tot în templul lui Dumnezeu,
Căci el era-n slujbă mereu.
Dar într-o seară, încuiase
Uşa la templu şi plecase
Ca să se culce-n colţul lui.
Îşi spuse ruga Domnului,
Ca-ntotdeauna, la culcare,
Puse pe el o-nvelitoare
Şi-aproape că a adormit
Când deodat-a auzit
O voce care îl strigase
Pe nume! Nu, nu se-nselase!
Şi repede-a sărit din pat:
"Preotul Eli m-a strigat!"
El merse-n graba cea mai mare
Până la locul de culcare
Unde bătrânul sta culcat.
Copilu-i zise: "M-ai chemat?"
"Nu, fiule, mergi la culcare
Că mâine-i zi de sărbătoare
Şi o s-avem mult de muncit.
Dormi bine, să fii odihnit!
Vom fi şi mâine împreună.
Acum te culcă, noapte bună!"
Şi Samuel pleca din nou
Să intre-n aşternutul său.
Abia dacă se aşezase,
C-aceeasi voce îl strigase.
Din nou la Eli-a alergat
Zicându-i iarăşi: "M-ai chemat?"
"Nu, fiule! Dar... stai o clipă!"
Şi-ntelegând că Domnu-l strigă,
Îi explică ce s-a-ntâmplat:
"Copile, Domnul te-a strigat!
Vrea să-ţi vorbească! Nu te teme!
Şi dacă iar o să te cheme,
Tu să-i răspunzi ne-ntârziat!
Smerit şi cu suflet curat
Să zici cu bucurie multă:
"Vorbeşte, Doamne, robul Tău ascultă!"
S-a dus din nou la locul lui.
De-ndată, vocea Domnului,
Aceea, plină de putere,
Din nou îl strigă: "Samuele!"
El a răspuns imediat
Cum preotul l-a învăţat.
Şi Domnul i-a spus taine multe,
Iar Samuel ştia s-asculte.
Apoi a spus preotului
Întreg cuvântul Domnului.
Crescu copilul, având mare
Curaj şi binecuvântare
Întreaga viată-a fost prooroc
Şi nu s-a depărtat deloc
De Domnul şi de casa-I sfântă.
El a avut credinţă multă
Slujind mereu lui Dumnezeu
Şi a-ndemnat poporul său
Spre pocăinţă şi-ascultare.
O mare binecuvântare
Avură toţi, căci el veghea
Şi totdeauna se ruga
Şi mijlocea fără-ncetare.
Prooroc ca el, aşa de mare,
Atât de credincios, de drept,
Plin de iubire şi-nţelept,
Poţi fii şi tu, copile dragă
Şi să-i slujeşti o viaţă-ntreagă!
Domnul e-acelaşi, ca şi-atunci
Cu cei bătrâni, tineri sau prunci!
La fel El poate să lucreze
Cu har să-i binecuvânteze
Pe cei ce-ascultă-al Sau cuvânt
Şi au un trai frumos şi sfânt.
Dacă te strigă şi pe tine,
Ia seama şi răspunde bine!
Fii şi tu ca şi Samuel
Şi zii şi tu, la fel ca el
Cu dragoste şi râvnă multă:
"Vorbeşte, Doamne, robul Tău ascultă!"
Adăugat
în 14/03/2014
de florenta.sarmasan
Adăugat
în 14/03/2014
de floridinmaracineni
Adăugat
în 18/03/2014
de floaredeliliac
Statistici
- Vizualizări: 2907
- Export PDF: 1
- Favorită: 1
- Comentarii: 3
- Gramatical corect
- Cu diacritice
- Conținut complet
Opțiuni
Din același album
Romani 1:4 iar în ce priveşte duhul sfinţeniei, dovedit cu putere că este Fiul lui Dumnezeu, prin învierea morţilor, adică pe Isus Hristos, Domnul nostru,