Doua cepe gogonate...


Două cepe, gogonate,
Cu foițe îmbrăcate,
Cu mustațile- aranjate,
Se dătură... supărate...

Și erau in grabă mare...
Se- ndreptau spre adunare,
Locul unde multă lume,
Are față de... legume...

"Ia privește la cartof...
Nu face două parale...
Însă, ia priviti la noi...
Noi, suntem spirituale"!

Zise una dintre cepe...
"Poate cineva pricepe,
Din mulțimea asta mare,
Că suntem superioare"...

Niște căpățâni de varză,
Izbucniră toate-n râs:
"Ha, ha, ha! sunteți naive...
Voi, produceți numai plâns!"

Conopidele... și ele,
Aruncară un răspuns,
Către cele două cepe,
Ce mergeau, cu nasu- n sus:

"Si... mă rog... de ce, surate,
Sunteți voi mai importante?
Că... și- atuncea când vorbiți...
Tot a ceapă mirosiți!

Uite, frații usturoi,
Ar puți mai rău ca voi,
Însă, ei nu vor dispută...
Și-și țin gura... să nu pută...

În Scriptură stă scris drept,
Că și prostul dacă tace,
Poate trece de-nțelept...
Așa că mai bine face.

Noi știm toți, că fiecare,
Din legumele ce sunt,
Toate-s bune la mâncare,
Câte- ar fi pe-acest pământ.

Știm cu toți, că împreună,
Facem o mâncare bună.
O ceapă... un cartofior...
Nu- i nimeni superior! ! !

Și- o varză... și- un usturoi...
Roșii, castraveți, ardei,
Vinete și dovlecei...
Toate- s bune pentru noi.

Nu- i nimic de lepădat,
Dacă- n coș e adunat...
Cât de mic, sau cât de mare
Folosește la mâncare"

Însă, Cel ce ne- a adunat,
Când se uită printre noi,
Sortează ce e stricat
Și aruncă la gunoi...

Totul pare o poveste,
Dar, morala noastra este:
"Dacă vrei să fii păstrat,
Ai grijă, nu fi stricat! ! !

Căci dacă esti depistat,
La gunoi ești aruncat...
Și gunoiul este afară! ! !
Nu- l găsim in crăticioara... "

Nu degeaba am vorbit...
Nimeni nu- i deosebit!
In dreptul său, fiecare,
Face parte din mâncare.

Fiecare- n locul său,
Este pus de Dumnezeu,
Care- adaugă- n mâncare,
Dupa gust... și niște sare.

Face totul colorat,
Tot ce face- i aromat
Și legumele- mpreună
Dau aroma cea mai bună.

Amin!

(Căci cine te face deosebit, ce lucru ai pe care să nu-l fi primit?
Și dacă l- ai primit, de ce te lauzi ca si când nu l- ai fi primit? ... 1Cor. 4:7)