Nu îmi amintesc sa fi făcut ceva
Ceva demn, pentru care sa fiu iertat
Dar totuși Doamne, nu demult, cândva
Fără vina, în locul meu fost-ai condamnat

Mereu am fost aşa de răi cu toții,
Am fost orbiți de relele din lume
Si am mințit, ne-am înhăitat cu hoții
Fiind pierduți în ale mării spume

Nu cred că dintre noi poate cineva
Să se dea ca jertfă pentru omenire
Să-ndure chinul de-a muri la Golgota
Şi să ne ierte astfel pe cei răi din fire

Si totuși s-a împlinit minunea mare
Planul ce din veac a fost vestit să fie
De-a exista un Om plăcut sub soare
Pe care lumea-ntreagă să Îl știe…

Isus… deși știm c-a fost nevinovat
A ales să moară-n cel mai mare chin
Prin jertfa Sa, din păcat ne-a liberat
Ștergându-ne ultima urmă de suspin

N-am meritat Isus, a Ta jertfire
N-am meritat să fii străpuns pe cruce
Să mori în locul nostru, din iubire
Si să ne dai iertarea Ta cea dulce…

Astfel că, venim acum ‘naintea Ta
Plecați în ruga, ca să Îți mulțumim
Căci ne-ai dat o șansă de-a Te vedea
Venind în slava Ta, pe nori, sublim…