Prin taine de poveste
Străbat cu mintea-ncet
Gândind la paragrafe
Și seturi după set.

Frumos ne scrie-n Carte
De nunta lui Adam
Când sigur păsărele
Cântau din ram în ram.

Așa-ncepu istori-aici
C-o nuntă între nunți;
De-atunci sublimul fir de har
Străbate dealuri, văi și munți.

Iar când pe ultima sa filă
Istoria-și cerne realitatea,
Serbarea-anunță înc-o nuntă
Iar straiul este simplitatea.

Și-atunci sub Soarele iubirii
Cuprinși pe veci în legământ
Se va rosti Cuvântul Slavei
Ce va deschide-orice mormânt.

Isus Cerescul nostru Mire
Va duce-n Casa Părintească
Biserica de-acum Mireasă
Cu El pe veci ca s-o unească.

Iar toți ce azi nu I se-nchină
La strălucirea Sa, ca diadema,
În Ziua sfântă de Apoi,
Vor fi trecuți la Anatema!

Dar noi, și iarăși mă gândesc,
Purtat pe-a visului mlădiță;
Ce fericire ca să fim
Pe veci rămași în Viță!

Mai e puțin, și vom pleca
Trecând pe puntea împlinirii
Rămâneți deci înflăcărați
De gândul răsplătirii.

C-aici nu este în zadar
Efortul dat sub glie;
Credința noastră e Isus
Iar El, curând o să revie...

(scrisă la data de 14 Martie 2014)