Când zorii de ziuă uită să vină,
S-aducă în zare mângâieri în lumină,
Iar noaptea insistă ca să rămână,
Simţindu-se puternic... stăpână,
Când verdele-n flori se jeleşte,
După roua ce-o doreşte,
Şi-n lipsă-i arşiţa... dogoreşte,
Trimite Doamne, Te grăbeşte!
Când la amiaz' cerul îşi lasă,
În ciudă şi ură, ceaţa-i groasă,
Când păsările... parcă-s în colivie,
Fără cânt de bucurie...
Când fructele-şi pierd din dulceaţă,
Căci soarele-i ascuns... şi-n locu-i e ceaţă,
Când greierii plâng şi se tem în surdină,
Sunt speriaţi de reaua furtună,
Din ceruri, trimite, Te rugăm, Tată: LUMINĂ !
Evenimentele politice precipită situatia la graniţa ţării. Am văzut zeci de mii de crestini din Ucraina
îngenuncheaţi înaintea Tatălui ceresc să nu îngăduie războiul...
Noi ne rugăm..?
Multe binecuvântări cereşti!
Imaginea zecilor de mii de crestini ucrainiei in genunchi,mi-a dat fiori si lacrimi. Ma bcur caci ai sesizat barbateste subiectul ,poate o sa fi mai ascultat decit mine ,o femeie care ma rog asa cum se roaga sper si cred multi,foarte multi crestini din Romania. Iti multumesc de explicarea subiectului ,binevenit pentru cititori .Domnul sa aibe mila de noi si de toti care trec prin incercari . Cind vezi asa dezastre, iti dai seama caci problemele personale sunt''floare la ureche'' cum zice un proverb romanesc.
De asemeni ma bucur si de partasia in vers cu frateel Duverna, un veteran al timpului trecut care intelege cel mai bine sensul celor ce se intimpla asa aproape de granita tarii.Fiti binecuvintati,multumesc !