Am strigat odată-n viață
Ca un orb după lumină:
„Dă-mi Isuse libertate
Și iertare de-a mea vină”.

Neputința mă-ncovoaie
Și rușinea mă cuprinde;
Bezna este tot mai mare,
Rănile mai sângerânde...

„Dă-mi Te rog din nemurire
Fagurul iubirii Tale,
Dă-mi mireasma mântuirii
Cu parfumul din petale”.

Și, Mi-ai dat Părinte veșnic,
Doar prin harul din Scriptură,
Fericirea-n mii de fețe
Să pătrund-a mea făptură.

Doamne, veșnic Milostiv
Și Părinte Savaot
Ce-ai făcut din mine harfă
Și un sfânt ceresc chivot,

Ia-mi Te rog de pe altar
Închinarea ca plăcută
Și Mă ține-n brațul Tău;
Fruntea seara mi-o sărută.

Și precum îmi e dorința
Dă-mi Te rog și-nfăptuirea,
Fă să fiu făclie-n care
Luminează doar IUBIREA!
(scrisă la data de 19. Martie 2014).