Vindecarea unui slăbănog
Luca cap. 5:17-26


Iar, Isus marea a trecut
Corabia la mal ajunge
Aici, cetatea a revăzut
Şi lumea ce-n necazuri plănge

Un slăbănog în cale-I vine
Cu patul, el a fost adus
Pe-a lui picioare nu se ţine
Întins sa steie, a fost pus.

De multă vreme acol zăcea
Şi chinul lui, era prea mare
Viaţa i se părea că-i grea
Căci nu putea sta pe picioare.

Cu teamă, spre Isus privea
Dar El credinţa i-a văzut
Să îndrăznească îi cerea
Şi atunci, minunea s-a făcut.

Păcatele, îţi sunt iertate
Aşa i-a spus Domnul Isus
Dar cei prezenţi cu răutate
Interpretau, ce Domnu' a spus.

Ei, cărturari și învăţaţi
În vorba Lui, hulă vedeau
Erau de-a dreptul revoltaţi
Căci Isus, ar putea ierta.

Căci slabănogulu i-a spus
Că a lui păcate, sunt iertate
Şi faptele rele s-au dus
Şi va fi plin de sănătate.

Pe cărturari, El îi vedea
Căci era mare şi înţelept
În a lor inimă citea
Vedea gândul lor rău, nedrept.

Şi I-a întrebat, ce li se pare
Că ar fi mai uşor de spus?
El, le-a pus o grea întrebare
La care ei, n-aveau răspuns.

Pe slăbănog, l-a îndemnat
Ca patul sus, să şi-l ridice
Omul supus, a ascultat
Căci nu ştia ce-ar putea zice

Inima lui era încărcată
De bucurie sfântă, plină
Căci a ajuns să vadă odată
Puterea sacră şi divină

A Lui Isus, videcătorul
Care mulţi a tămăduit
Pe Domnul şi izbăvitorul
Ce boala lui, a lecuit.

Spre casă, omul se îndrepta
Aşa cum l-a îndemnat Isus
Cu el şi patul şi-l căra
Multe minuni, avea de spus

Noroadele s-au spăimântat
Şi au slăvit pe Dumnezeu
Când au văzut ce s-a întâmplat
Toţi, preamăreau Numele Său.

Amin

Câmpia Turzii, 9 martie 2014