Alungă Doamne întristarea
Ce ochii-mi adumbreşte,
Pe geana plânsă pune zarea
Şi viaţa-mi fericeşte.

În picurii ce cad, e strânsă
Atâta-amărăciune,
Iar inima de dor pătrunsă,
Aşteaptă o minune.

Trecut-au ierni nenumărate
Şi primăveri şi toamne,
Dar verile-n eternitate
Le vreau cu Tine, Doamne!

Au înflorit în dalb salcâmii,
Floarea-i acum căzută,
Eu stau strivit sub talpa humii,
În lumea mea durută.

Nimic nu vreau decât sfinţire
În clipa-mi austeră,
Să urc constant spre nemurire,
Să trec de stratosferă.

La Tron de Har, în proşternare,
Pătruns de doruri sfinte,
Să-mi dai Părinte-nviorare,
Prin caldele-Ţi cuvinte.

Şi mantia Duhului de Viaţă,
Uşor să mă-nfăşoare,
Să-mi dea o nouă dimineaţă,
Cu Dragoste şi Soare.

21/03/14, Barcelona- Lucica Boltasu