De ce-i atâta vrajbă şi ură între noi?
Trăim o aţipire, suntem în suflet goi,
N-avem o viziune, ci doar un surogat,
O copie grosolană, un vas de lut crăpat.
Avem pretenţii cerul şi credem că-i primit,
Odat' cu convertirea, gândim că-i moştenit,
Dar câtă amăgire! Aproape toţi suntem,
Departe de Golgota, afar' din Betleem.

Nu, nu e o bravadă, nici acuzare nu-i!
Harul e la-ndemână, prin crez e-al orişicui,
O dragoste Agape ne-a dat iertarea-n dar,
Cu o condiţie însă, să trecem prin calvar.
Să poposim o clipă la poala crucii, sus...
La Locul Căpăţânii, privindu-L pe Isus,
Să cerem îndurare, iertare şi apoi,
Văzându-ne micimea să dăm un pas 'napoi.

Să dăm cinste Acelui ce e de trei ori Sfânt,
Stăpân al veşniciei, în cer şi pe pământ,
Cu cât e El mai mare, cu-atât mai mic sunt eu,
Căci numai unul este Yehova Dumnezeu!
De ce există ură, ne întrebăm mereu?
Mândria ne acuză, căci prea des spunem "Eu!"
Uităm să-ntindem mâna, să fim un sprijin clar
Pentru sărmani... Lumina, ce duce spre Calvar.

Haideţi prieteni astăzi să-ntindem mâini spre cer,
Să cerem îndurare, căci nu suntem de fier!
Şi chiar de-am fi, rugina, ne-ar devora tacit,
Doar Duhul ne dă aripi şi zbor, spre infinit.
De mai există fapte ce cinste nu ne fac,
Să stăm în rugă sfântă şi îmbrăcaţi cu sac,
Înlăcrimaţi, dând slavă Părintelui Divin,
Să bem din cupa păcii nectar de viaţă plin.

Dispară vrăjmăşia şi fie preamărit
Doar Dumnezeu, iar omul, mai mic şi mai smerit,
Să caute Adevărul, iar viaţa-i pe pământ,
Să fie nestemată-n tiara Celui Sfânt,
Călătorind spre ţara promisă, Canaan,
Păşind cu îndrăzneală, ajungem la liman.
În părtăşie sta-vom cu toţi la masa Sa,
De vom trăi în pace. Amin! Aleluia!
22/03/14, Barcelona- Lucica Boltasu