Vindecarea celor doi îndrăciţi
Matei cap. 8:28-34


Spre Gadareni se îndreptau
Isus şi ucenicii Săi
Aicea, însă-L aşteptau
Doi îndrăciţi, cumpliţi de răi

Ei, în morminte locuiau
Și erau prea înfricoşători,
Pe acolo, oameni nu treceau
Cine-i vedea, simţea fiori

De teamă și de groază mare
Din calea lor toţi se fereau
Şi chinuiţi de duhuri, tare
În nebunia lor, urlau

Când s-a apropiat Isus
Au început ca să răcnească
Şi vorbe grele Lui, I-au spus
Ca să nu îi mai chinuiască

Iar duhul rău ce-i conducea
De Domnul, era plin de teamă
La El striga si Îl ruga
De ce-i stârneşte şi îi cheamă?

De ce vrea, de acol să-i alunge
Să-i tulbure şi să-i gonească?
Să-i lase, că lor le ajunge
Acolo, ca să locuiască

În turma ce aproape păştea
În porci, ei s-au refugiat
Căci Domnul voie le dădea
Şi cu toţi, în ea au intrat

Iar duhurile ce-au intrat
La moarte, turma a condus
În mare, toţi s-au aruncat
Si întreaga turmă, s-a distrus

Porcarii care-i îngrijea
De spaimă, s-au cutremurat
Ce au văzut, mult îi speria
Si-n spre cetate au plecat

Au început să povestească
De îndrăciţi, cum s-a întâmplat
Ca toti de acolo să cunoască
Minunea, care i-a schimbat

Pe cei doi oameni îndrăciţi
Care a lor spaimă, erau
Prin Domnul au fost izbăviţi
Si acuma, sănătoşi erau

Şi de turma mare, pierdută
Care-n adânc s-a aruncat
De aceasta faptă petrecută
Care pe ei, i-a înspăimântat

Cetatea, toată a ieşit
Pe Domnul să Îl întâlnească
Dar când L-au văzut, au dorit
Să plece şi să-i părăsescă

Domnul, de ei s-a îndepărtat
S-a dus înspre altă cetate
Acolo, pe toţi i-a lăsat
Să-şi ducă viaţa, mai departe.

Amin

Câmpia Turzii, 20 martie 2014