Din închisoare va privesc...


Din închisoare vă privesc
Și voi, la fel: Toți mă priviți.
Când mă-ntâlniți, eu va zâmbesc,
Dar voi nu știți...

Nu știți ce e-n lăuntrul meu
Ce luptă mi-a dat Dumnezeu...
Și voi, la fel: Toți mă priviți,
Dar voi nu știți...

Și nici nu vreau să știți ceva,
Căci Domnu-mi este ajutor
Și El mă va elibera,
Prin adevăr!

Prefer să nu trăiesc comod,
Pe toți, de pot, să vă ajut,
Din închisori ce nu se văd,
Eu vă salut!

Sunt mulți creștini, ai noștri frați,
Ce vin tăcuți la adunare.
Și nu știm, că sunt aruncați,
În închisoare.

De multă vreme, un vrăjmaș,
În lanțuri le-a pus libertatea,
Iar noi îi ignoram deplin,
Ne gâdilăm comoditatea.

Sunt mulți creștini, ai noștri frați,
Ce vin tăcuți la adunare
Și mai tot timpul sunt tratați,
Cu... nepăsare.

Sunt frați, surori, cu răni de lanț,
Cu răni in suflet și-n ființă,
Sunt suflete, ce astăzi zac,
În umilință.

De soarta lor sunt umiliți...
De cei ai casei prigoniți:
De- un soț, de-o mamă, de copii,
De situații mii si mii...

O vorbă bună de le-am da,
E ca și cum i-am vizita
Și le-am aduce alinare,
În închisoare...

Dacă azi, tu ești cel legat
Și-n închisoare,
Dar nimeni nu te-a vizitat,
Din... nepăsare

Chiar de nu ești eliberat,
Nu te opri din vizitat...
Căci știi cum e să fii frustrat,
Cum e să fii descurajat.

Alege tu să vizitezi,
Pe toți, să îi încurajezi!
La toți, tu, du- e alinare,
Din închisoare în... închisoare!


Amin.