Vindecarea unui surd şi mut
Marcu cap. 7:14-21


Isus, de la Tir a plecat
Şi prin Sidon, iar a trecut
Spre Galileea s-a îndreptat
Căci în Decapole a vrut

Să stea şi să înfăptuiască
Minuni să facă, vindecări
Bolnavii să-i tămăduiască
Veniţi, de la mari depărtări

Mulţimea iar s-a adunat
Când a aflat că va veni
Cei suferinzi L-au aşteptat
Credeau, că îi va lecui

Un surd care şi greu vorbea
De ceilalţi oameni ajutat
A fost condus în faţa Sa
Dorind, să fie vindecat

A fost rugat mâna să-şi pună
Pe acest om ce nu auzea
Şi binecuvântări să spună
Ca vindecare, să Îi dea

Isus, de norod îl fereşte
Cu-al Său scuipat, limba-i atinge
Cuvântul "efata" rosteşte
A suspinat, de parca-ar plânge

Şi sus, spre Ceruri a privit
Şi mâna pe urechi I-a pus
Iar omul s-a tămăduit
Şi vorbe, desluşit a spus

Urechile i s-au deschis
Şi limba i s-a dezlegat
Minunea, tuturor le-a zis
Deloc, nu a mai aşteptat

Căci el, vestea în gura mare
Minunile ce le-a trăit
Spunea la toţi, de a sa stare
Şi de Isus, cel preaiubit

Chiar dacă i s-a spus să tacă
Cu atât, el și mai mult vorbea
Voia pe oameni să îi facă
Să creadă, ce Domnul făcea.

Amin

Câmpia Turzii, 26 martie 2014