Vindecarea unei femei gârbove
Luca cap. 13:10-17


O zi frumoasa de Sabat
Isus, norodului vorbea
Oameni mai mulţi s-au adunat
Şi El, cu drag Îi învăţa

Spre ei cu dragoste privea
La gloata mare şi smerită
Cu inima Lui, îi simţea
Vede o femeie, necăjită

De opsprezece ani era
În neputiinţă, gârbovită
De această boala suferea
Viaţa ei, era chinuită

Ea, spatele nu-şi îndrepta
Stătea adunată şi chircită
Necazu-i pe chip se vedea
Căci, nu putea fi fericită

Când peste oameni s-a uitat
Femeia-n fata Lui stătea
Chemând-o, s-a apropiat
Peste ea, a pus mâna Sa

De neputiinţă a dezlegat-o
Si sănătatea i-a redat
Pe loc, acolo a vindecat-o
Ca o minune, s-a întâmplat

Mulţimea toată a văzut
Că ea, este tămăduită
Şi locul, vestea a umplut
Cu toţi, la femeie se uită

Ea, Îl slăvea pe Dumnezeu
Căci trupul i s-a îndreptat
Şi preamărea Numele Său
De-al său necaz, ea a scăpat

Fruntaşul de la sinagogă
Când a văzut ce-a săvârşit
A stat cu oamenii de vorbă
Şi pe toţi, i-a învinuit

Pe oameni, aspru i-a certat
Că în Sabat nu e permis
Nimeni, să fie vindecat
Că şase zile, sunt de ajuns

Sabatul e pentru odihnă
De asta Domnul l-a lăsat
Căci după trudă, vine tihnă
Sabatul, trebuie respectat

Isus Îi ceartă şi le spune
Că sunt făţarnici, prefăcuţi,
Să se gândească bine-i pune
Căci la minciuni, sunt neîntrecuţi

Ei animalele-și dezleagă
Ca să mănânce și să bea
Pe nimenea nu mai întreabă
De e permis, sau nu, aşa

Femeia aceasta chinuită
Ce-a vindecat-o, nu-i păcat
De duhul bolii, lecuită
Prin ea, slava și-a arătat

Fruntaşu-a rămas de ruşine
Multă dreptate Domnu avea
La oameni, le facea mult bine
De boli, El îi tămăduia.

Amin

Câmpia Turzii, 13 martie 2014