Atinge-Te, Doamne!

Împrăştie Doamne, supărarea norilor,
Casa cucuvelelor, drumu-ascunzătorilor,
Amurg-leşinat cu ochii de pară,
Ce vrea să ne vadă din Tine... afară.

Minciuni de broaşte cu gura deschisă,
Ce vor să apuce Pâinea promisă,
Cenuşa din vatra, ce-odată ardea,
De dragostea slavei căci Te avea.

Pe cel ce mierla o prinde,
Şi limba i-o smulge şi-o vinde,
Neghina cu ifos de grâu,
Ce-şi râde în sine de scumpul Tău-Fiu.

Atinge Isuse şi cheamă pe nume!
Şi grâu şi floare, şi miere-n cunune,
Şi râuri voioase ce nu vor să tacă,
Şi duc peste văi Pâinea-Ţi bogată

Şi soare ce râde în rouă, nu arde,
Copii fericiţi, ce-Ţi cântă-n balade
Şi marea ce-şi duce la mal înspumarea,
Şi inima-mi ce-Ţi simte din plin, alinarea.


Lupta dintre bine şi rău...