Candele

Candele- aprinse,
candele vii,
candele-arzânde
in nopți pustii.

Inimi vesele,
candele pline,
iți fac nopțile
senine.

Fii înțelept,
ai candela plină!
Adună in piept,
cât mai multă lumină!

Candelă goală,
inimă tristă...
Omule... scoală!
Isus insistă:

„Să te umplu, vreau,
înțelege bine!
Vino să iți dau,
lumină din Mine!

Vino, te umple,
fii ințelept,
cât mai multă lumină,
adună în piept!

Adun o in piept,
în duh și-n ființă,
căci doar având lumina,
poți trăi prin credință.

Prin credință trăiești
când ești revelat,
când citești Cuvântul
și ești luminat.

Căci credința începe
și-n tine se naște,
când voia Luminii,
începi a cunoaște.

Eu sunt Lumina!
Și în candela ta,
vreau să trăiesc,
ca să poți lumina...

Să poți pe-ntuneric,
să pășești liniștit
și-n noaptea adâncă,
să fii fericit!

Vino, făptură,
fii candelă plină!
Vino, făptură,
și fii lumină!

Vino faptură,
om, din pământ,
vino, fă-ți plinul,
cu uleiul cel sfânt!

Vino faptură,
vino sub sânge!
Totdeauna, lumina,
întunericul frânge!”

În timpul din urmă,
întunericul crește,
dar cine rămâne-n lumină,
mereu biruiește.

Candelă goală,
inimă tristă,
Vino, te umple...
Isus insistă!

Amin.